Indignare! Oricât aș vrea să-mi păstrez calmul și detașarea, ca să pot funcționa la maximum pentru persoanele față de care sunt responsabilă - eu însămi, familia mea, elevii mei dragi, prietenii mei - uneori îmi este imposibil. Azi s-a întâmplat!
O după-amiază liniștită de duminică. Prânzul cu fiica mea, corectarea compunerilor elevilor din clasa a VIII-a, programul de exerciții fizice de pe youtube, fixarea meniului pentru săptămâna ce urmează... În timpul unei partide amuzante de scrabble cu Raluca, aud sirene urlând din ce în ce mai în apropiere. Ieșim, curioase, pe balcon: un convoi de mașini precedate de un autoturism al poliției trece pe alee într-un zgomot asurzitor și amenințător. Din câteva tunuri instalate pe un atomizor se improașcă în stânga și în dreapta cu o soluție, probabil dezinfectantă (?!). Acțiunea m-ar fi convins de buna credință a Primăriei Constanța și a atât de controversatului Polaris doar cu o condiție: să se fi desfășurat între 22.00 și 6 a.m., fără zgomot (doar cu girofaruri, spre atenționarea vreunui rătăcit) și, mai ales, fără publicitate. Așa, apariția aceasta mi s-a părut grotescă, cu un singur efect: acela de a induce o și mare stare de anxietate în rândul oamenilor închiși în case, unii dintre ei singuri sau mai slabi de înger. Am simțit instantaneu cum mi se ridică pulsul! Ce spectacol deșănțat pe seama unei situații atât de dramatice! L-am sunat pe un bun prieten, singurul care înțelege mai mult decât mine dedesubturile acestei campanii de promovare. Căci fix o campanie de promovare a imaginii a fost trecerea acestui convoi cu girofaruri, cu sirene și, mai ales, cu o cameră de filmat.
În rest, o zi obișnuită. Mâine o iau de la capăt cu încă cinci zile din povestea unei supraviețuitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu