Ieri, la început de o nouă săptămână de școală, le-am cerut tuturor elevilor mei să-și aștearnă pe hârtie câteva motive pentru care sunt recunoscători sau fericiți, în ultimele zile. Le-am sugerat să se gândească începând cu cele mai concrete motive și până la cele mai abstracte. Am așteptat cu emoție cele 5-10 minute pe care le-au avut la dispoziție, în funcție de clasă. Ca întotdeauna, copiii m-au încântat cu răspunsurile lor. De la pisica ce urmează a avea pui, la dresarea unui papagal, de la schimbarea de atitudine a câinelui față de vrăbiile care obișnuiesc să se odihnească în curte și până la fericirea Pământului ce respiră un aer mai curat, de la vocea unui prieten plecat departe și până la frumusețea soarelui de primăvară care a pătruns pe fereastră... toate motivele au înflorit chipurile copiilor de dincolo de ecranele laptopurilor și ale telefoanelor. Ceea ce m-a pus pe gânduri, însă, a fost bucuria lor că acum stau mai mult cu părinții, că fac activități împreună, că învață să gătească sau să se joace împreună, că se descoperă unii pe alții.
M-au pus pe gânduri aceste răspunsuri nu pentru că nu mă așteptam la ele, ci pentru că m-am întrebat: și ce va fi după ce vom reintra în starea de normalitate? Și oare ceea ce a fost până acum a fost o stare de normalitate? Dacă mă iau după ceea ce au scris copiii... mă îndoiesc. Eu însămi regret anii în care, prinsă în tăvălugul activităților profesionale, am pierdut atâtea momente pe care mi-aș dori enorm să le fi petrecut împreună cu cei doi copii ai mei.
Perioada aceasta va mai dura. Mult? Puțin? Cine știe? În orice caz, dacă ar fi să măsurăm timpul subiectiv, această perioadă va fi pentru unii insuportabil de lungă, pentru alții nu va fi chiar așa. Depinde de percepția fiecăruia și de felul cum se adaptează. Ce va fi după ce va trece această perioadă? Ne vom mai lăsa trăiți de viață sau ne vom trăi viețile? Nu știu. Dar nu cred că ar fi rău să existe măcar o dată pe an Săptămâna Internațională a Izolării. Așa poate că nu vom uita ceea ce învățăm acum.
P.S. Un gând pios către cei pentru care nu va mai exista nimic după această perioadă...
Frumos și adevărat. <3
RăspundețiȘtergere