Ada a scris una dintre cele mai frumoase pagini din blogul ei. Am citit şi recitit rândurile, zâmbind cu toată fiinţa, regăsindu-mă printre ele. Nu, nu sunt nici copilul alergând pe malul mării cu zmeul în mână, nici pictorul, nici măcar o fâşie din pătura kaki.:) Mă regăsesc în dorinţa de a rămâne un om cu spiritul liber şi mă regăsesc în dorinţa de a păstra aşa cum e puzzle-ul cu oamenii frumoşi din viaţa mea. Sunt cel care aleargă, iar fericirea îl prinde din urmă. Sunt cea care iubeşte pe fugă, aşa cum numai ea ştie.
Pagina Adei mi-a amintit de dimineaţa cu parfum de iubire: am simţit cum clipele stau pe loc, cum tot universul se transformă în două piese de puzzle ce se îmbină într-o perfectă armonie. Şi-n aroma cafelei fierte la ibric am descoperit acea stare de "mi-e bine-bine" de care avusesem atâta nevoie, pe care o aşteptasem fără măcar să visez la ea, poate fără măcar să ştiu că există. Şi mâna ce-mi mângâie părul, şi podul palmei brăzdat de-atâtea semne ale destinului, şi vocea care mă învăluie, şi privirea care mă descifrează, şi îmbrăţişarea care mă cuprinde...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu