luni, 27 mai 2013

DOAR PENTRU CEI CARE POT ÎNŢELEGE. SAU CARE VOR.

Cuvinte care mângâie şi cuvinte care dor. Cuvinte care te sfredelesc şi cuvinte care zboară ca puful de păpădie. Cuvinte pe care nu le vrei, dar care vin. Şi cuvinte pe care le aştepţi, dar care nu mai vin. Cuvinte pe care vrei să le uiţi şi nu poţi. Sau cuvinte pe care vrei să le păstrezi, dar care s-au şters ca paşii pe nisip.

Cuvinte-zâmbet şi cuvinte-lacrimă.

Cuvinte- cer şi cuvinte- pământ.

Noi suntem între cer şi pământ. Între zâmbet şi lacrimă. Cuvintele ne pot înălţa şi ne pot trânti atât de rău, încât ne ia ameţeala, ne pierdem de noi şi orbecăim, căutând. Şi-atunci... alegem CUVÂNTUL. Îl culegem din colb, acolo unde l-am aruncat cândva şi l-am lăsat aruncat, îl scuturăm de praf cu pensule din aripi de înger şi-l picurăm în minte, în suflet şi-n fiecare fibră a trupului, purificându-ne. Şi-abia atunci învăţăm să iubim. Dar altfel. Şi iubim în primul rând CUVÂNTUL.

Un comentariu:

  1. Mantuitorul spune:" nu numai cu paine se va hrani omul ci cu tot CUVANTUL LUI DUMNEZEU"
    Nichita Stanescu:
    " Imi invatam cuvintele sa iubeasca,
    le aratam inima
    si nu ma lasam pana cand silabele lor nu incepeau sa bata."( Ars poetica)...

    Si-n fiecare CUVANT pe care l-ai scris e CUVANTUL CUVANTULUI. CUVINTE, HAINE CUVINTELOR TRAITE!

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog