duminică, 2 septembrie 2012

DRAGOSTEA CA STARE DE BINE


Da, e un titlu simplu, poate prea simplu şi prea puţin metaforic. Dar dragostea adevărată este, în esenţă, simplă şi de cele mai multe ori doar labirinturile gândurilor noastre o complică, trimiţând-o în hăţişuri inutile şi obositoare. Şi lipsa curajului de a fi noi înşine. De a ne iubi şi preţui aşa cum suntem.

Mi-am hrănit adolescenţa cu iubiri spectaculoase şi dramatice, suferind alături de Anna Karenina, de eroinele surorilor Bronte sau ale lui Jane Austen, de Doamna Bovary sau de ............ În subconştient, încetul cu încetul mi s-a insinuat ca un venin de şerpoaică credinţa că iubirea înseamnă suferinţă, că lacrimile sunt fireşti. Ce capcană!!! De-aici şi până la nefericirea ca stare a sinelui îndrăgostit n-a fost decât un pas. Veninul a intoxicat sufletul, şoptindu-i perfid: da, da, da, da, da, assssta e dragosssssssssstea! O recunoşti? Eşti Anna Kareninnnnnnnnnnnna, eşti Catherinnnnnnnnnne, eşti Elisabethhhhhhhhhhh… Şi-am uitat că romanele adolescenţei îşi desfăşurau poveştile într-o altă epocă, în care femeia nu avea de ales decât, cel mult, să păstreze un sâmbure de speranţă în cel mai ascuns ungher al inimii. Şi-am crezut până într-o zi că a iubi înseamnă a suferi umilinţe, şi trădări, şi aşteptări nesfârşite, şi zile şi nopţi de frământări.

Şi totuşi… există oameni şi întâmplări ale fiinţei noastre, ca să-l parafrazez pe Nichita Stănescu, întâmplări care mi-au ridicat uşor, uşor pleoaple grele de gene ca pădurile întunecate, arătându-mi că am fost prizoniera lecturilor adolescenţei, că nu sunt una dintre acele eroine care au rămas nemuritoare în file de roman și că... dragostea=stare de bine. Şi-atunci scutur şi eliberez inspirând aerul proaspăt şi pur al unei noi vieţi, lăsând undeva în urmă, într-o cutie cu fundă roz-aurie, amintirile pline de dantelele şi volanele rochiilor de epocă ale eroinelor nefericite.

9 comentarii:

  1. Nu este prinsa esenta in ceea ce scrieti. Totul este atat de simplu, complicandu-se datorita informatiilor ce au napadit subconstientul. Daca este dragoste, nimic nu poate pune in balanta persoana iubita.
    Dragostea inseamna doi oameni transformati in unul. Cand se transforma din nou in doi, nu mai este dragoste, apar alte alegeri, trairi si dorinte diferentiate, in concluzie netinandu-se cont de celalalt.
    Dragostea=stare de bine este o axioma. Numai ca-n dragoste este nevoie de o singura cale...

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Anonymus, constientul, subconstientul si inconstientul fac parte din SINE in egala masura. Inteleg ca la tine dragostea inseamna doi oameni transformati in unul. Asa e la unii. La altii nu e asa: dragostea inseamna doua individualitati distincte care se iubesc pur si simplu. Fiecare cu lumea sa, care se intersecteaza intr-o anumita masura, mai mare sau mai mica, in functie de context, dar care-si pastreaza libertatea individuala (spirituala, sufleteasca si fizica). Altfel... apare sufocarea, obsesia si autodistrugerea.

    RăspundețiȘtergere
  3. " Altfel... apare sufocarea, obsesia si autodistrugerea" - adica nu este dragostea, nu este singura cale. Sunt poteci diferite ce trec din cand in cand prin aceeasi poienita in care te visai permanent. (am ales sa spun poienita si nu paradis).
    Nu stiu cat de bine este sa se iubeasca pur si simplu de la 191 km, sa se vada de trei ori intr-o luna, in loc de fiecare zi, sa doarma singuri si neimbratisati, sa ia micul dejun si cina doar cu prietenul Roland, sa nu fuga pentru dejun o jumatate de ora doar pentru a manca o portie de spaghete facute de mana iubita, plimbarile de mana pe faleza sau gradina botanica sau aiurea (pe care de unul singur nu le faci), iesirile la terasa, discutiile in doi cu muzica in surdina, contactul fizic cvasipermanent. Ma opresc cu enumerarile si nu pot sa spun ca nu pot intelege cum persoana iubita poate sufoca. Va contraziceti punand in acelasi raspuns dragostea si stare de bine, cu sufocarea, obsesia si autodistrugerea.
    "Fiecare cu lumea sa" - deja este dat totul peste cap.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ma contrazic absolut deloc. Dar nu e vina mea daca nu intelegi. Iei totul prea personal si egocentrist. In viziunea ta, dragostea este redusa la un microunivers al contactului fizic cvasipermanent.

      Negi marile iubiri care au rezistat dincolo de timp si spatiu. Dai peste nas oamenilor care sunt nevoiti de imprejurari sa nu se vada zile, luni sau ani intregi, dar care-si pastreaza intacta dragostea. Insa nu poti intelege asta atata timp cat esti imatur emotional. Daca nu as sti cine esti, as crede ca scrie o domnisoara de 15 ani.

      Ștergere
  4. "Insa nu poti intelege asta atata timp cat esti imatur emotional. Daca nu as sti cine esti, as crede ca scrie o domnisoara de 15 ani." - dupa un asemenea raspuns nu-si are locul continuarea unui dialog.
    V-am rugat si anterior sa enumerati iubirile care au rezistat dincolo de timp si spatiu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cu explicatia de rigoare ca nu este din rautate, ba chiar cu mult respect, mie mi se pare un dialog redundant cu totul. Dragostea este un concept indefinibil, imposibil de caracterizat si cu siguranta nimeni nu-i poate spune nimanui ca greseste in felul in care o percepe. Dragostea este un concept personal pe care fiecare individ in interiorizeaza si-l personalizeaza conform propriilor credinte, valori, parerei, simtiri, nevoi, etc. Si cu atat mai mult nimeni nu poate sti si nici explica felul in care se manifesta si rezista si de ce rezista unele iubiri "in timp si spatiu". De ce n-am crede ca sunt nenumaratele alte care au reizista in ciuda neimplinirii, sau neintalnirii indivizilor. De unde stim noi ce in sufletele altor oameni.

    Nu am stiut pana acum de existenta acestui blog, dar ma bucur sa vad ca scrieti aici. Si va incurajez sa o mai faceti, sunt mare consumatoare de idei frumoase. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, draga Mirona! Sper ca eu sau cei (putini dar foarte valorosi)de langa mine sa traim acele emotii care ma inspira si pe care-mi place sa le traduc in cuvinte.

      Ștergere
    2. Cred ca de fapt aici se discuta de indragosteala ca de dragoste nici vorba! Dragostea este un efect al sacrificiului pentru cealalta persoana si sta intotdeauna pe fundatia numita "Iubire". Iubire = Cuvantul cel cu Cruce!

      Ștergere
    3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere

Faceți căutări pe acest blog