sâmbătă, 26 noiembrie 2011

DESPRE DRAGOSTE LA TANGO

În seara aceasta am fost prezentă la evenimentul organizat la Constanţa de Revista TANGO, graţie Sînzianei Ionescu, jurnalistă pe care o apreciez foarte mult şi prietenă de care mă leagă frumoase amintiri, care m-a invitat şi anul trecut, dar atunci n-am reuşit să ajung, deşi mi-aş fi dorit, căci simt nevoia uneori să mă detaşez de cotidian şi să trăiesc câteva ore altfel, printre cuvinte croşetate din sentimente. Subiectul ridicat la fileul doamnelor şi domnişoarelor pentru care iubirea există fie ca stare, fie ca o căutare continuă, fie ca o răbdătoare aşteptare: Cât ne costă dragostea? Mi-am pus şi eu, bineînţeles, această întrebare, dar mintea mea refuză să caute un răspuns. De ce? Pentru că dragostea mea a fost şi este o dragoste care s-a dăruit şi se dăruieşte fără a se gândi că trebuie să primească ceva în schimb. Nu, nu zâmbi ironic sau neîncrezător. Iubirea există, dar intensitatea ei este în funcţie de sufletul care-o trăieşte. Eu una, am întâlnit iubirea. Dar acum, când este o poveste încheiată, ştiu că am iubit fiindcă am iubit. Necondiţionat. Acum nici nu mai contează care a fost subiectul ei. Important este că am trăit acel sentiment al dăruirii, al prea-plinului sufletesc, al gândurilor îndreptate numai şi numai la el, la sentimentul de... pereche. Ce şi cât m-a costat? Din nou mintea mea refuză să caute un răspuns. Pentru că nu am ţinut niciodată socoteala: cât şi ce dau, cât şi ce primesc în schimb. Sufletul meu nu are formă de balanţă, ci de inimă. Am scris mai sus despre dragostea mea şi la prezent. Este vorba despre altceva. E acea dragoste la prezent continuu, cu început dar fără de sfârşit, fără suişuri şi coborâşuri, o binecuvântare a Creatorului, care a ştiut cât de multă dragoste am de dăruit, o dragoste care-mi umple fiinţa din clipa în care am devenit mamă o dată şi mamă de două ori, o dragoste care m-a făcut să merg mereu înainte, fără a mai întoarce capul înapoi. Un singur regret am, şi aş fi ipocrită dacă nu aş recunoaşte că există: mi-aş fi dorit ca dragostea de mamă şi iubirea să fi făcut parte din aceeaşi poveste. Aşa ar fi fost ideal.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog