luni, 19 martie 2012

HAI SĂ PORNIM AMÂNDOI ÎN PRIMĂVARĂ

Hai să pornim amândoi în primăvară! Să mergem pe urmele paşilor noştri care-au lăsat urme în zăpada de altădată, să privim împreună aceleaşi valuri, aceleaşi stânci, aceleaşi nemărginiri albastre pierzându-se spre răsărit. Atunci, înfriguraţi, ne căutam unul pe celălalt pipăind amintirile fiecăruia cu vârful degetelor îngheţate de semne de întrebare despre ce-a fost, despre ce este, despre ce ar putea să fie. Am păşit amândoi prin viscol, risipindu-l cu sufletele zâmbind unul altuia, tatonându-ne şi descoperindu-ne cu fiecare mărturisire, cu fiecare răspuns la întrebările nespuse, cu fiecare atingere. Hai să descoperim cu ochi de primăvară nisipul şi marea şi cerul, toate strălucind de bucuria soarelui-mărţişor!

Zâmbeşti. Şi eu zâmbesc, complice, căci ştim amândoi că vom vedea alt nisip şi altă mare şi alt cer, doar noi vom fi aceiaşi: doi atomi rătăcind cândva haotic, prin universuri măcinate de îndoieli şi frământări, care-au avut norocul să se intersecteze atunci când au avut mai multă nevoie unul de celălalt.

Faceți căutări pe acest blog