sâmbătă, 5 mai 2018

SĂ NU MAI COMPROMITEM LIMBA LATINĂ

În această perioadă se desfășoară dezbaterea publică privind planul-cadru pentru gimnaziu. Materialele puse la dispoziție de Institutul de Științe ale Educației pe pagina http://www.ise.ro/consultare-publica-propuneri-de-plan-cadru-pentru-clasele-v-viii, și pe care le-am studiat o zi întreagă, m-au lămurit suficient, cât să mă pot pronunța în cunoștință de cauză asupra uneia dintre cele trei variante propuse. Însă nu asupra acestui subiect vreau să mă pronunț acum, probabil o voi face într-un viitor articol, ci asupra disciplinei Limba latină, a cărei eliminare a stârnit reacții virulente, care culminează cu o petiție online pentru reintroducerea acesteia în planul-cadru.

Ce remarc: toate intervențiile publice pentru apărarea acestei discipline se poartă la nivel academic, cu motivații erudite, izvorâte din rațiuni științifice, fundamentate pe argumente istorice, culturale, linvistice, politice ș.a.m.d. Extrem de interesant, dar nu văd unde este preocuparea pentru cunoașterea profilului de formare a elevului, pe care, de altfel, Institutul de Științe ale Educației îl pune la dispoziția celor interesați de acest lucru. Câți dintre cei care vor ca latina să fie studiată în clasa a VIII-a știu că un adolescent de 14-15 ani are nevoie de o motivație clară, logică și pertinentă a învățării? Cum să-l determini să învețe o limbă care, pentru cei care nu vor alege să studieze la profilul uman (și sunt într-o majoritate copleșitoare), va rămâne doar o cenușăreasă a disciplinelor studiate în gimnaziu? Cu ce argumente să vii pentru a-l determina să aloce din timpul său, adesea sufocat de teste, teze și de pregătirea examenelor pentru Evaluarea Națională, studierii unei “limbi moarte”, căci așa pare, din nefericire. A, dacă am vorbi despre o disciplină referitoare la cultură și civilizație… ar fi cu totul altceva!

Să nu fim ipocriți și să recunoaștem ceea ce se întâmplă în realitate. Cu foarte mici excepții, orele de limba latină intră în catedra profesorilor de limba și literatura română, a căror a doua specialitate este cu totul alta decât latina. Asta fie pentru că nu există suficienți profesori de latină (îi numeri pe degete pe admirabilii noștri colegi de latină din Constanța), fie din rațiuni de completare a normei didactice, fie pentru că se mai câștigă o oră în plus pentru pregătirea examenului la limba română. Orele de latină cu greu pot fi numite așa, se fac- cel mult- ore de cultură și civilizație latină. Profesorii de latină din clasele cu profil uman trebuie s-o ia de la zero (barat, adesea!), bodogănind, îndreptățit, la adresa colegilor de la gimnaziu. Și-atunci… biata cenușăreasă este și mai adânc îngropată în nefericirea ei, compromisă iremediabil, fără nicio șansă de a fi recunoscută vreodată ca prințesă, căci aura ei este tăvălită rău de tot. Ce deserviciu mai mare îi poți face latinei decât acela de a o lua de pe soclul său milenar și de a o aduce în derizoriu? Latina merită studiată cu interes, cu dragoste, cu pasiune!

Pe mine altceva mă doare mai tare. Într-un oraș de talia Constanței (ca potențial, nu ca nivel cultural, din păcate!) cele două unități de învățământ care-și dispută primele locuri în ierarhia județeană și apar sus de tot și în cea națională, mă refer la Colegiul Național Mircea cel Bătrân și la Liceul Teoretic Ovidius, clasele de uman sunt în lichidare și nimeni nu protestează pentru asta și nu încearcă să repare această anomalie. Nici liceele în cauză, nici Inspectoratul Școlar Județean. Mai degrabă aș semna o petiție în acest sens decât una în care să introduc latina la clasa a VIII-a, ca s-o compromit definitiv.

(Articol publicat în ziarul Constanța noastră, aprilie 2016)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog